Confuzi de sărbători.

Exact cum am spus: Sărbători confuze. Nu este o urare, este o realitate. Vorbim de "spiritul Crăciunului", "magia sărbătorilor de iarna" şi "să fim mai buni de Crăciun'', dar de ce numai în această perioadă a anului? Sărbătorim o invenţie a societăţii de astăzi, societate care încearcă din răsputeri să acopere adevărata semnificaţie a Sărbătorilor de iarnă: Naşterea lui Mesia, Răscumpărătorul Isus Hristos. Am auzit mai multe teorii cu privire la perioada exacta in care Isus Hristos s-ar fi întrupat, însă nu acest acest aspect mă preocupă, cât celebrarea în sine.

Deci, cum ar trebui să sărbătorim Naşterea lui Isus Hristos? O întrebare nu tocmai simplă. Am auzit deseori expresia: ''Bucuria Crăciunului vine din inimă.'' Poate există un sâmbure de adevăr. Când înţelegem cu adevărat importanţa venirii Mântuitorului ca să ne salveze şi să ne împace o dată pentru totdeauna cu Tatăl, ne putem bucura din inimă. Şi această bucurie izvorăşte din recunoştinţă, în special. Sărbatorim cu recunoştinţă.

Îmi place foarte mult felul evreilor de a celebra. Cu adevărat ştiu ce înseamnă să se bucure. Se bucură cu toată fiinţa şi cu întreg spiritul. Nu pot descifra decât pioşenie şi devotament în celebrarea lor. Astfel le voi urma exemplul şi  mă voi bucura la fel ca ei, de Sărbatori, alături de familia mea. Nu sărbatoresc pe Moş Crăciun sau alta invenţie a societăţii. Nu mă las manipulată de lumea care încearcă să excludă SĂRBĂTORITUL din SĂRBĂTOARE. ISUS CONSTITUIE BUCURIA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ.

Being young is.....?

      Grea incercare e tineretea aceasta. Atatea ispite, atatea confuzii, totusi atatea bucurii! Complexa mai e aceasta etapa a vietii. Incepem viata plangand si o sfarsim la fel. Este, un indiciu ca adevarata lume nu este cea in care traim, ci suntem numai calatori in aceasta "dimensiune". M-am tot gandit ce reprezinta tineretea, din punctul de vedere al tinerilor. Batranii au o anumita perspectiva, adultii alta, tinerii...ce le pasa. Sunt tineri. Dar tineretea, oare nu inseamna "foolishness"? Ei bine, tinerii m-ar categorisi drept o baba, daca gandesc asa. Totusi, atatea exemple se perinda prin fata ochiilor mei, incat "my thesis statement is well-argumented and also relevant". Cariera si familie, familie si cariera....concept devenit tragism, in zilele noastre, pun viata noastra, inca de tineri, in incurcatura. Si ce e mai rau, e ca, in calitate de tineri, "urmam glasul inimii noastre" si luam, deseori, decizii gresite. Scuza noastra e ca nu avem experienta, practic ne-am trezit ''peste noapte'', cu responsabilitati.
       Se poate spune ca greseala este omeneasca, dar tinerilor, se pare ca li se permite mai mult decat oricarei alte grupe de varsta, sa greseasca. Pe copii, ii certam, pe batrani, ii judecam, pe adulti, nu ii iertam, dar pe tineri, ii intelegem, ''ca doar sunt tineri''. Disciplina, educatia si etica, nu prea sunt in palmaresul tinerilor, iar intentia mea nu este sa-i condamn, ci doar sa-i  provoc la o atitudine mai ferma, fata de societate.
     

Pentru el

             Ce e mai frumos ca atunci cand ti-e dor de cineva? Ce e mai frumos ca atunci cand cauti sa-i deschizi inima sa o descoperi? Ce e mai frumos ca atunci cand descoperi frumusetea sa interioara, care o depaseste pe cea exterioara? Ce e mai frumos ca atunci cand gasesti un mesaj lasat special pentru tine in locuri in care nici nu te astepti? Ce e mai frumos ca atunci cand simti ca acea persoana este foarte speciala si nu se poate compara cu nici una pe care s-ar putea sa o mai cunosti? Ce ar putea fi mai frumos ca acea persoana atat de speciala pentru mine sa citeasca din intamplare ce am scris? Sper ca asa va fi, caci am scris aceste cuvinte pentru o singura persoana si mi-e tare dor de el.

MissDisAlive

:)

        Vin incercari...si ne intrebam de ce trebuie sa trecem prin ele...cadem si ne ridicam, apoi o luam iarasi de la capat. Oare nu am trecut testul? Exista acest ciclu pe care putini il pot rupe. Nu vad de multe ori capatul, iesirea din el...si aici se naste speranta. Speranta ca, dincolo de acest front al razboiului spiritual este rasplata, este   gradina unde ne vom odihni. Cu aceasta speranta in suflet, mai fac un pas, ma incred in Domnul si continui sa merg. Desi in jurul meu nu intrevad altceva decat probleme, zambesc si am credinta. Incercarile nu omoara niciodata. Greselile noastre o fac. Sa fim intariti de incercarile prin care trecem, este alegerea noastra. Dumnezeu nu lasa incercari peste puterea noastra peste noi...si chiar in aceasta lupta este cu noi, stiind ca vom invinge:) 

Pentru ca vezi, si totusi esti orb!

                  Timpul este cel mai mare tiran. El nu lasa in urma decat frunti brazdate, oase fragile si disperarea de  a nu fi trait niciodata. Omul, fiinta cea mai afectata de tiran in scurta-i viata nu izbuteste decat sa tina pasul cu el…nimic mai mult, poate doar mai putin. Si viata aceasta este traita in van, daca acel GOL nu este umplut. Este nevoie de mai mult decat cariera, mai mult decat prieteni, mai mult decat faima…este nevoie de DUMNEZEU.

                Suntem niste fiinte atat de ignorante si rebele…credem ca ne faurim singuri viata dar ne inselam, caci tot ce facem este sa o risipim pe lucruri desarte. Crezi ca o cariera de succes te va face sa spui, inainte sa iti dai ultima suflare, ,,a meritat sa traiesc’’ ?! Crezi ca o situatie materiala sigura (si de ce nu, in plina ascensiune, caci vorbim de societatea de astazi) iti va da satisfactia necesara ? Timpul este prea scurt pentru a incerca toate optiunile…Timpul nu iti permite  sa incerci decat o cale. Aceasta ti-o alegi, in functie de mintea ta ,,luminata’’. TREZESTE- TE !!! ESTI ATAT DE MINTIT, ATAT DE IGNORANT SI AUTOMATIZAT INCAT UITI PENTRU CE TRAIESTI, OMULE !!!

                Ni s-a dat CEA MAI BUNA OPTIUNE : ,,Isus i-a zis : Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine’’(Ioan 14 :6). Dupa ce se sfarseste viata aceasta, va incepe alta, caci raiul si iadul este la fel de real ca locul tau de munca. Cum iti traiesti viata, depinde de tine. Mergi sau nu in rai, in functie de cum ti-ai trait viata. NU TOATA LUMEA MERGE IN RAI, OAMENI BUNI !

                {,,Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit ; dar cine nu crede, va fi osandit.’’(Marcu 16 :16)}

                Viata nu e o joaca…caci viata nu e a ta. La un moment dat, vei intalni o rascruce…si te vei intreba : ,,INcotro merg ?’’ Vei plange cand vei vedea ca nici cel mai bun prieten al tau nu-ti va putea lua durerea din suflet…este prea mare ca sa o porti tu, dar in acelasi timp, prea mare ca sa o poarte altcineva decat tine. Vei regreta fapte din trecut, vei cauta un nou inceput, dar cum sa continui te invarti in cercuri ? Oare pentru aceasta ai venit pep amant ? Ca sa plangi si sa suferi ? Caci GOLUL nu va fi niciodata umplut ? Timpul trece si tu nu te mai regenerezi ? Putrezesti pe picioare, caci aceasta ai ales. Tiranul nu te iarta. Esti in acelasi tren cu alte miliarde de suflete si destinatia se apropie. Chiar trebuie sa treci prin aceasta suferinta ? Chiar trebuie sa fii lipsit de mangaierea Tatalui tau si sa plangi pana simti ca sufletul ti s-a uscat ? Oare e prea tarziu sa te trezesti ?

cateva cugetari ale unguroaicei

Calatoria abia a inceput...vei vedea ca verdele nu e verde, umbra nu e a ta si pornirile dionisiace te vor urmari. Nu vei fi niciodata perfect. Perfectiune e insasi Dumnezeu. Numai El are puterea de a da viata si de a creea un univers, doar rostind Cuvantul. Doar gandindu-te la infinitul universului, te cuprinde teama...te vezi micut si observi ca viata ta atarna de un fir subtire, ca matasea urzita de paianjeni. Ce esti tu, in comparatie cu masa imensa a planetei Jupiter? Esti zdrobit de revarsarea apelor, esti inghitit de pamant cand placile tectonice se lupta, esti ars de soare cand ozonul se deschide de-asupra ta, esti transformat in piatra cand lava te cuprinde, esti luat in custodia fundului oceanului cand pana si ultima molecula de oxigen iti paraseste trupul, esti sfasiat de fiare, muscat de serpi, inghetat, si ros de sobolani...esti asa de mic, de plapand...vei cadea, si vei muri. Viata ta e asa de scurta, calatoria ta atat de rapida...de ce nu te opresti sa te bucuri? Bucuria e o decizie, o disciplina, ea trebuie cultivata. Nu astepta imprejurari favorabile ca sa te bucuri...creaza-le tu! Vei descoperi, ca atunci cand apele vin sa te zdrobeasca, mana Sa le va opri, pamantul nu se va cutremura, oceanul nu te va rapi, fiarele nu te vor rani...caci ai credinta si te bucuri in Dumnezeul. Dumnezeu, este un Dumnezeu al bucuriei, este fauritorul florilor, a apelor si a tot ce exista, El este in controlul a toate...trebuie doar sa te bucuri. Sufletul ti-e cuprins in stransoarea depresiei si a pacatului...descoperi ca viata ta nu are sens...o gandire care te va costa viata vesnica si statutul de a fi de-asupra ingerilor. Esti un ghiocel de om, esti un copilas ce se impiedica in tot ce ii apare in cale...dar nu traiesti pentru viata aceasta...bucura-te ca nu traiesti vesnic pe acest pamant...vei avea ocazia sa gusti nemurirea, pe un alt taram. Calatoria ta continua. Esti asa de mic, de plapand...vei cadea si te vei ridica:)

MIssDisAlive

Renunta la trecut...

Dorinta de progres, evolutie este foarte naturala, caracteristica omului. Totusi, pentru a trece mai departe, faci un sacrificiu, trebuie sa renunti la ceva ce ar putea impiedica acest progres, sa eviti instalarea multumirii cu putin, sa faci loc ambitiei. Uneori, in viata trebuie sa renunti la trecut. TRebuie sa vezi mai departe, sa privesti inspre ce ar putea fi, nu inspre ce a fost, cu o atitudine pozitiva, plina de speranta. Dumnezeu a creat omul ca o fiinta sentimentala. Omul este ranit, mangaiat, iubit, urat, ignorat, ajutat, incurajat, apreciat...Omul simte toate aceste lucruri si este decizia sa, pana la urma ce anume sa lase sa-l afecteze. Desi omul se simte neajutorat in situatiile in care este ranit, cand Dumnezeu este de partea sa, are o alternativa, un loc de refugiu...In momentul in care omul este la loc sigur, in bratele Creatorului sau, acesta are o alta perspectiva asupra celui ce l-a ranit si ajunge sa-l iubeasca, in pofida a tot ce i-a facut, ceea ce e impotriva firii umane...atunci, omul este schimbat.

Schimbarea survine in momentul in care circumstantele constrang, nu poti trece mai departe, ci te plafonezi. Esti confortabil cu interiorul tau (in cazul celor introvertiti) sau cu grupul tau de prieteni (in cazul celor extrovertiti) si esti mediocru, desi te vezi la apogeul vietii tale. In momentul in care crezi ca totul este suficient, sau, dimpotriva, esti nemultumit pana la extrem cu tot ce e in jurul tau, Dumnezeu decide ca trebuie sa te schimbi. Schimbarea ce o face Dumnezeu in tine, te face o noua persoana. O persoana cu o atitudine noua, o gandire noua, cu sperante noi. DAR, daca continui sa privesti la trecut, sa te legi cu gandurile de el, sa ai regrete, TE VEI TRENSFORMA INTR-UN STALP DE SARE! Este greu sa renunti la trecut, deoarece te influenteaza, te umple de melancolie, incearca sa puna stapanire pe tine, caci este impotriva lucrarii divine ce o face Dumnezeu in tine! CAuta raspunsurile la El, in Sfanta Scriptura si continua sa privesti spre un orizont nou, sa ai o ratiune noua ce sa te apropie de Dumnezeu. Cand esti un om schimbat, cu trecutul uitat de Dumnezeu si de tine, Dumnezeu ocupa primul loc in viata ta, El stapaneste cu intelepciune absoluta, perfecta peste viata ta si vei fi o marturie vie a ceea ce poate Dumnezeu sa faca in viata unui om.

De aceea, cauta refugiul in bratele Sale, nu esti singur, nu esti uitat ci esti incurajat, intarit si ridicat.

CE POATE FI MAI FRUMOS DECAT CREATIA, ADAPOSTINDU-SE LA UMBRA ARIPILOR CREATORULUI SAU?